Am găsit 24 de definiții pentru cuvantul/cuvintele pompă:

POMPÁ, pompez, vb. I. Tranz. A împinge sau a aspira un fluid cu ajutorul unei pompe1. ◊ Expr. A pompa (de undeva) bani = a obține, a stoarce (de undeva) bani fără încetare. ♦ Fig. (Fam.) A stărui, a interveni cu insistență pe lângă cineva pentru a obține un avantaj, o favoare etc. – Din fr. pomper.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



POMPÁ vb. I. tr. 1. A împinge, a aspira un fluid cu o pompă. 2. (Fam.) A presa, a stărui mult pe lângă cineva; a interveni cu putere. [< fr. pomper, it. pompare].
Sursa: Dicționar de neologisme

POMPÁ vb. tr. 1. a împinge, a aspira un fluid cu o pompă. 2. (fam.) a presa, a stărui mult pe lângă cineva; a interveni cu putere. (< fr. pomper)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

pompa, pompez v. t. (er.d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

pompá (a ~) vb., ind. prez. 3 pompeáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pompà v. a manevra o pompă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

POMPÁ, pompez, vb. I. Tranz. A deplasa un fluid cu ajutorul unei pompe1. ◊ Expr. A pompa (de undeva) bani = a obține, a stoarce (de undeva) bani fără încetare. ♦ Fig. (Fam.) A stărui, a interveni cu insistență pe lângă cineva pentru a obține un avantaj, o favoare etc. – Din fr. pomper.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PÓMPĂ1, pompe, s. f. Mașină de forță sau aparat compus de obicei dintr-un cilindru cu piston, manevrat cu mână sau acționat mecanic, folosit pentru a deplasa sau a comprima un fluid. ◊ Pompă de incendiu = pompă1 cu care se aruncă apă la distanță pentru a stinge incendiile. ♦ Spec. (De obicei cu determinarea „de apă”) Aparat de pompare adaptat mai ales la puțuri; p. ext. cișmea din care apa curge prin apăsare pe un mâner legat la rândul său de un aparat de pompare. – Din fr. pompe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PÓMPĂ2, pompe, s. f. 1. Alai, suită, cortegiu plin de fast, sărbătoresc; p. ext. fast, strălucire, splendoare. 2. (În sintagma) Pompe funebre = întreprindere care se ocupă cu pregătirea și cu efectuarea înmormântărilor. – Din lat. pompa, fr. pompe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PÓMPĂ1 s.f. Aparat cu care se poate extrage un fluid dintr-un loc pentru a-l deșerta în alt loc. ♦ Cișmea din care se scoate apa prin pompare. [< fr. pompe, it. pompa].
Sursa: Dicționar de neologisme

PÓMPĂ2 s.f. 1. Lux, fast, strălucire; alai, suită sărbătorească. 2. Pompe funebre = serviciu care se ocupă cu efectuarea înmormântărilor. [Cf. fr. pompe, lat. pompa].
Sursa: Dicționar de neologisme

PÓMPĂ1 s. f. 1. mașină de forță, agregat la deplasarea unui fluid dintr-un anumit spațiu într-altul. 2. cișmea din care se scoate apa din pompare. (< fr. pompe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

PÓMPĂ2 s. f. 1. fast, strălucire, splendoare; alai, suită, cortegiu. 2. ĕ funebre = serviciu care se ocupă cu efectuarea înmormântărilor. (< fr. pompe, lat. pompa)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

pómpă (pómpe), s. f.1. Lux, fast. – 2. Cișmea. Fr. pompe și cu primul sens, din lat. pompa (sec. XVIII). – Der. pompier, s. m. (tulumbaș), din fr. pompier; pompos, adj., din fr. pompeux.
Sursa: Dicționarul etimologic român

pompă, pompe s. f. 1. (friz.) pulverizator. 2. (er.) penis.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

1) *pómpă f., pl. e (lat. pompa, d. vgr. pompé, escortă, alaĭ, paradă, d. pémpo, întovărășesc). Mare ceremonie, preparative solemne: pompa uneĭ inaugurărĭ. Fig. Pompa stiluluĭ. Pompă funebră, preparativele înmormîntăriĭ. Decorator de pompe funebre, dricar, patașcar. – L. V. pombă (după ngr.).
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) *pómpă f., pl. e (fr. pompe, poate d. pompă 1, adică „trimetere”). Mașină care suge apă dintr´un loc și o împinge în alt loc (V. tulumbă). – Orĭ-ce pompă se compune cel puțin dintr´un cilindru gol saŭ corp de pompă și un piston care se mișcă în acest cilindru. Pompele-s de treĭ felurĭ: 1. aspirante saŭ aspiratoare, adică acelea care trag apa în cilindru, o trec pin supapa pistonuluĭ și o aruncă afară; 2. respingătoare, adică acelea la care corpu de pompă se cufundă în apă, care intră în cilindru pin [!] supapa pistonuluĭ și e împinsă într´o țeavă laterală, de unde curge maĭ departe; 3. aspiratoare și respingătoare, adică acelea care întîĭ sug apa deschizînd o supapă, apoĭ o resping închizînd această supapă și deschizînd alta pin [!] care apa intră într´o țeavă laterală, de unde curge maĭ departe. Pompă pneŭmatică, mică pompă aspiratoare și respingătoare cu care se unflă caucĭucurile roatelor [!] vehiculelor. Pompă de incendiŭ, pompă aspiratoare și respingătoare care poate arunca apă fără întrerupere și care se poate mișca cu mînile [!], cu abur saŭ cu electricitate.
Sursa: Dicționaru limbii românești

PÓMPĂ1 (‹ fr.; cuv. olandez) s. f. Mașină de forță generatoare sau aparat care servește la deplasarea sau/și comprimarea unui fluid. După natura fluidului se deosebesc: p. hidraulice și p. pneumatice. P. hidraulice deplasează lichidele prin aspirație, în general, de la un nivel inferior și le refulează la un nivel superior. Ele pot fi cu piston, cu rotor, cu membrană, cui palete etc. P. pneumatice deplasează gazele sau/și le comprimă într-un spațiu închis (compresor) sau le aspiră dintr-un spațiu închis (ex. p. de vid). ◊ P. de adâncime = a) p. cu unul sau mai multe rotoare folosită la pomparea apei din puțuri adânci (ex. p. submersibilă care se introduce sub pânza de apă); b) p. cu piston introdusă în gaura de sondă sub nivelul lichidului, folosită la pomparea țițeiului (când presiunea stratului este insuficientă pentru a asigura ridicarea țițeiului la suprafață). ◊ P. de injecție = p. cu piston folosită la motoarele cu ardere internă (în special la motoarele Diesel), pentru introducerea sub presiune a combustibilului în cilindrii motorului. P. de i. folosite la automobilele moderne realizează presiuni de peste 2.000 atm. (2 x 108 Pascali) li, comandate de un calculator, efectuează până la 5 injecții la fiecare cursă a pistonului. ◊ P. de vid = p. destinată producerii, într-un spațiu închis, a unei presiuni inferioare presiunii atmosferice. Pot fi p. mecanice (cu rotor, cu palete etc.) sau p. de difuzie (bazate pe difuzia într-o vană de vapori a moleculelor gazului din recipientul vidat), p. cu getter, care pot realiza presiuni de până la 10-{10} mm Hg (1,3332 x 10-8 Pascali) etc.
Sursa: Dicționar enciclopedic

PÓMPĂ2 (‹ fr., lat.; {s} gr. pompe „cortegiu, alai”) s. f. Suită sărbătorească, cortegiu, alai; p. ext. lux, fast, strălucire. ◊ Pompe funebre = serviciu, întreprindere care se ocupă cu pregătirea și ceremonialul înmormântărilor.
Sursa: Dicționar enciclopedic

pómpă s. f., g.-d. art. pómpei; pl. pómpe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pompă f. 1. tulumbă, mașină de ridicat apa, pusă în mișcare cu brațul ori cu aburi; 2. (de incendii), aparat ce servă a arunca apă asupra unui edificiu incendiat.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

pompă f. 1. preparative mărețe, luxoase: pompa unei ceremonii; 2. fig. nobleță, măreție: pompa stilului; 3. pl. vanități, plăceri: a renunța la pompele lumești; pompe funebre, administrațiune ce se însărcinează cu înmormântările în orașele cele mari.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PÓMPĂ1, pompe, s. f. Mașină de forță sau aparat compus de obicei dintr-un cilindru cu piston, manevrat cu mâna sau acționat mecanic, folosit pentru a deplasa sau a comprima un fluid. ◊ Pompă de incendiu = pompă1 cu care se aruncă apă la distanță pentru.a stinge incendiile. ♦ Spec. (De obicei cu determinarea „de apă”) Aparat de pompare adaptat mai ales la puțuri; p. ext. cișmea din care apa curge prin apăsare pe un mâner legat la rândul său de un aparat de pompare. – Din fr. pompe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PÓMPĂ2, (2) pompe, s. f. 1. Alai, suită, cortegiu plin de fast, sărbătoresc; p. ext. fast, strălucire, splendoare. 2. (În sintagma) Pompe funebre = întreprindere care se ocupă cu pregătirea și ceremonialul înmormântărilor; servicii funerare. – Din lat. pompa, fr. pompe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)