Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele poluare:

POLUÁRE, poluări, s. f. Faptul de a (se) polua; viciere. [Pr.: -lu-a-] – V. polua.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



POLUÁRE s.f. Acțiunea de a polua și rezultatul ei. [< polua].
Sursa: Dicționar de neologisme

POLUÁRE (‹ polua) s. f. Complex de fenomene care au schimbat sau tind să schimbe mediul ambiant în detrimentul echilibrului ecologic natural; acestea afectează atmosfera (cu particule, gaze etc.), apele de suprafață ori subterane, mările și oceanele, solul, vegetația, lumea animală și colectivitățile umane. Se disting următoarele categorii: p. fizică (incluzând p. fonică și p. radioactivă), p. chimică (produsă de diverse substanțe eliberate ăn mediu sub formă gazoasă, lichidă sau de particule solide), p. biologică (cu germeni patogeni, substanțe organice putrescibile etc.). Principalele surse de emisie a poluanților sunt industria extractivă, energetică, prelucrătoare (îndeosebi metalurgia, industria chimică, unele ramuri ale industriei alimentare, a celulozei și hârtiei, de pielărie), transporturile, agricultura modernă, puternic chimizată, marile complexe zootehnice, aglomerările urbane (ape uzate, reziduuri menajere și stradale, germeni patogeni etc.), experimentele nucleare, accidentele ecologice. ◊ P. termică = creșterea peste normal a temperaturii apelor, îndeosebi datorită evacuării în rețeaua hidrografică a apelor de răcire de la centralele termoelectrice și atomoelectrice folosite în procesul tehnologic în diverse ramuri industriale. Poate declanșa diverse dezechilibre în biocenozele acvatice, mergând până la moartea peștilor și a altor organisme acvatice atunci când și temperatura mediului exterior este ridicată. ◊ P. fonică (sonoră) = creșterea intensității și cantității de vibrații sonore din mediul ambiant (datorită unor activități industriale, de transport, lucrări pe diverse șantiere etc.) care crează disconfort și poate avea chiar efecte negative asupra sănătății oamenilor.
Sursa: Dicționar enciclopedic

poluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. poluắrii; pl. poluắri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

POLUÁRE, poluări, s. f. Faptul de a (se)polua; viciere. [Pr.: -lu-a-] – V. polua.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

poluare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul polua