POLONÉZ, -Ă, polonezi, -e, subst., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Poloniei sau este originară de acolo; polon (1). 2. Adj. Care aparține Poloniei sau populației ei, privitor la Polonia sau la populația ei, originar din Polonia; ca al polonezilor (1); polon (2). ◊ Covrig polonez = produs de patiserie în formă de colăcel preparat din aluat de cozonac îmbibat cu sirop de zahăr și având deasupra nuci pisate. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de polonezi (1). 3. S. f. Dans de origine poloneză (2), în tempo moderat și în măsura de 3/4, cu ritm viguros și cu caracter maiestuos, solemn, asemănător marșului; melodie după care se execută acest dans. 4. S. m. Mezel din carne de vită și de porc, afumat la cald și apoi fiert; (fam.) poliș. – Din fr. polonais.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a POLONÉZ, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Polonia. ◊ (s. f.) limbă slavă occidentală, cu alfabet latin, vorbită de polonezi. II. s. f. 1. dans de origine poloneză cu caracter maiestuos, solemn, cu mișcare moderată; melodia corespunzătoare. 2. compoziție instrumentală în tempo și cu caracterul acestui dans. (< fr. polonais)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*polonéz, -ă s. și adj. (fr. Polonais). Polon. S. f. (fr. polonaise). Un fel de dans care consistă dintr´o plimbare cu dama la braț. Melodia după care se execută pașiĭ acesteĭ plimbărĭ. Un fel de rochie care se prelungește maĭ sus de cingătoare. Ghete poloneze, un fel de ghete femeĭeștĭ maĭ înalte de cît [!] cele obișnuite (ca în aniĭ 1915-17).
Sursa: Dicționaru limbii românești
polonéz adj. m., s. m., pl. polonezi; adj. f., s. f. polonéză, pl. polonézeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită polon(ez) a. și m. 1. locuitor din Polonia; 2. ce ține de această țară sau de locuitorii săi.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
POLONÉZ, -Ă, polonezi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Poloniei sau este originară de acolo; polon (1). 2. Adj. Care aparține Poloniei sau polonezilor (1), privitor la Polonia ori la polonezi; polon (2). ◊ Covrig polonez = produs de patiserie în formă de colăcel preparat din aluat de cozonac îmbibat cu sirop de zahăr și presărat cu miez de nucă. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de polonezi (1). 3. S. f. Dans de origine poloneză (2), în tempo moderat și în măsura de 3/4, cu ritm viguros și cu caracter maiestuos, solemn, asemănător marșului; melodie după care se execută acest dans. 4. S. m. Sortiment de câmați proaspeți preparați din came de vită și de porc, afumată la cald și apoi fiartă; (fam.) poliș. – Din fr. polonais.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)