POLOJÉNIE, polojenii, s. f. (Reg.) Glumă, anecdotă, snoavă. – Slav (v. sl. položenije).Sursa: Dicționarul limbii române moderne polojénie f. (vsl. položeniĭe, așezare, atitudine. V. predelojenie). Vechĭ. Glumă (maĭ ales proastă). Azĭ. Pl. Glume, anecdote, jitiĭ, taclale.
Sursa: Dicționaru limbii românești