PÓLIS, polisuri, s. n. Formă de organizare statală în Grecia antică; oraș-stat în Grecia antică. – Din gr. polis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PÓLIS s.n. 1. Oraș-stat în Grecia antică, cetatea întărită a conducătorului militar, care s-a transformat apoi într-un centru economic și politic. 2. Oraș, cetate, centru urban. [Pl. -suri. / cf. fr., it., gr. polis].
Sursa: Dicționar de neologisme
PÓLIS s. n. (în Grecia antică) oraș-stat, cetate întărită a conducătorului militar, care s-a transformat apoi într-un centru economic și politic. (< gr. polis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
pólis s. n., pl. pólisuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PÓLIS, polisuri, s. n. Formă de organizare statală în Grecia antică; oraș-stat în Grecia antică. – Din ngr. polis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PÓLIȘ s. m. (Fam.) Cârnat polonez. – Din engl. Polish [sausage].Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PÓLIȘ s. n. cârnat polonez. (< engl. polish/sausage/)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
PÓLIȘ s. m. (Fam.) Cârnat polonez. – Din engl. Polish [sausage].Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)