POLITOMÍE s. f. (Log.; rar) Diviziune în mai multe părți a unui subiect, a unei clasificări etc. – Din fr. polytomie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a POLITOMÍE s.f. Diviziune în mai multe părți, grupe sau specii. [Gen. -iei. / < fr. polytomie].
Sursa: Dicționar de neologisme
POLITOMÍE s. f. diviziune în mai multe părți, grupe sau specii. (< fr. polytomie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
politomíe (rar) s. f., art. politomía, g.-d. politomíi, art. politomíeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită POLITOMÍE s. f. (Log.; rar) Diviziune în mai multe părți a unui subiect, a unei clasificări etc. – Din fr. polytomie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)