POLISINTETÍSM s. n. Caracteristică, proprietate a unei limbi de a fi polisintetică; caracter polisintetic. – Din fr. polysynthétisme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a POLISINTETÍSM s.n. Faptul, însușirea de a fi polisintetic. [< fr. polysynthéthisme].
Sursa: Dicționar de neologisme
POLISINTETÍSM s. n. caracter polisintetic al unei limbi. (< fr. polysynthéthisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
polisintetísm s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită POLISINTETÍSM s. n. Caracteristică a unei limbi de a fi polisintetică; caracter polisintetic. – Din fr. polysynthétisme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)