POLISILOGÍSM, polisilogisme, s. n. Înlănțuire de silogisme în care concluzia silogismului anterior devine una dintre premisele silogismului următor. – Din fr. polysyllogisme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a POLISILOGÍSM s.n. (Log.) Raționament deductiv complex, format din două sau mai multe silogisme unite între ele astfel încât concluzia unuia devine premisa celui următor. [< fr. polysyllogisme].
Sursa: Dicționar de neologisme
POLISILOGÍSM s. n. raționament deductiv complex, din două sau mai multe silogisme unite, concluzia silogismului anterior (prosilogism) devenind una dintre premisele silogismului următor (episilogism). (< fr. polysyllogisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
polisilogísm s. n., pl. polisilogísmeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită POLISILOGÍSM, polisilogisme, s. n. Raționament deductiv alcătuit dintr-o înlănțuire de silogisme în care concluzia silogismului anterior devine una dintre premisele silogismului următor. – Din fr. polysyllogisme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)