POLIFÓNIC, -Ă, -polifonici, -ce, adj. Care se referă la polifonie, care ține de polifonie, bazat pe polifonie. – Din fr. polyphonique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a POLIFÓNIC, -Ă adj. Care ține de polifonie. [Cf. fr. polyphonique].
Sursa: Dicționar de neologisme
POLIFÓNIC, -Ă adj. care ține de polifonie. (< fr. polyphonique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
polifónic adj. m., pl. polifónici; f. polifónică, pl. polifóniceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită POLIFÓNIC, -Ă, polifonici, -ce, adj. Care se referă la polifonie, care ține de polifonie, bazat pe polifonie. – Din fr. polyphonique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)