POLENIZÁȚIE, polenizații, s. f. (Bot.) Transport, natural sau artificial, al polenului de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului (având ca rezultat fecundația la flori); proces de fecundație la flori; polenizare. [Var.: (rar) polinizáție s. f.] – După fr. pollinisation.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a POLENIZÁȚIE s.f. Polenizare. [Gen. -iei, var. polinizație s.f. / cf. fr. pollinisation].
Sursa: Dicționar de neologisme
POLENIZÁȚIE s. f. polenizare. (< fr. pollinisation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
polenizáție (-ți-e) s. f., art. polenizáția (-ți-a), g.-d. art. polenizáției; pl. polenizáții, art. polenizáțiile (-ți-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită POLENIZÁȚIE, polenizații, s. f. (Bot.) Transport, natural sau artificial, al polenului de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului pentru a produce fecundația la flori; proces de fecundație la flori; polenizare. [Var.: (rar) polinizáție s. f.] – După fr. pollinisation.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)