POLÉMIC, -Ă, polemici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Discuție în contradictoriu, controversă pe o temă literară, științifică, politică etc. 2. Adj. Care ține de polemică (1), cu tendință de polemică, privitor la polemică; critic, combativ, contradictoriu. – Din fr. polémique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a POLÉMIC, -Ă adj. Care aparține polemicii; critic, combativ. [Cf. fr. polémique].
Sursa: Dicționar de neologisme
POLÉMIC, -Ă I. adj. specific polemicii; critic, combativ. II. s. f. discuție în contradictoriu; luptă de idei cu privire la o problemă literară, științifică etc. (< fr. polémique, gr. polemikos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*polémic, -ă adj. (vgr. polemikós, de războĭ, d. pólemos, războĭ). Relativ la o ceartă pin [!] scris: stil polemic, operă polemică. S. f., pl. ĭ. Ceartă pin [!] scris: polemică literară, religioasă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
polémic adj. m., pl. polémici; f. polémică, pl. polémiceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită POLÉMIC, -Ă, polemici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Discuție în contradictoriu, controversă pe o temă literară, științifică, politică etc. 2. Adj. Care ține de polemică (1), cu tendință de polemică, privitor la polemică; critic, combativ, contradictoriu. – Din fr. polémique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)