POHÓD s. n. v. povod.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pohód, pohóduri, s.n. (reg.) obicei.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
pohód (pohóduri), s. n. – Ocazie, motiv, rațiune. – Var. po(d)vod. Sl. povodŭ (Cihac, II, 284), cf. pol. powod, rus. povod. – Der. pohodnic (var. podhodnic, po(d)vodnic), s. m. (dublură, cal de rezervă; cal de paradă) pare a fi der. de la același cuvînt, cf. sb. povodnik „hăț”, pol. powodnik „cel care mînă cai”, contaminat cu sl. pochoditi „a umbla”. Cuvinte înv.Sursa: Dicționarul etimologic român pohód, -ódnic, V. podvod.
Sursa: Dicționaru limbii românești
pohod n. 1. marș, călătorie: surugii duceau caii în pohod NEGR.; 2. convoiu: pohodul la Sibir AL. [Slav. POVODŬ, călătorie].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
POHÓD s. n. v. povod.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)