POHÓȚ, -OÁȚĂ, pohoți, -oațe, s. m. și f. (Reg.) Persoană ticăloasă, nemernică; persoană destrăbălată, imorală; codoș. – Din hoț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
pohóț, -oáță s. (po și hoț). Mold. Fam. Mare hoț: pohoața de babă (Cr.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
pohóț (reg.) s. m., pl. pohóțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită pohoț a. și m. Mold. desfrânat. [V. pahonț].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
POHÓȚ, -OÁȚĂ, pohoți, -oațe, s. m. și f. (Reg.) Persoană ticăloasă, nemernică; persoană destrăbălată, imorală; codoș. – Din hoț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 