POGORÎ vb. IV v. coborî.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pogor'î (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 pogoáră, imperf. 3 sg. pogorá, perf. s. 3 sg. pogor'î, 3 pl. pogorấră, m.m.c.p. 3 sg. pogorấse, 3 pl. pogorấseră; conj. prez. 3 să pogoáre; ger. pogorấnd; part. pogorấtSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
pogorî v. V. coborî. [Slav. POGORI, în jos (dela GORA, munte): lit. la poalele muntelui].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
POGORÎ́ vb. IV v. coborî.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)