POFTICIÓS, -OÁSĂ, pofticioși, -oase, adj. (Despre oameni) Care dorește puternic ceva; lacom, doritor; poftăreț. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Care exprimă poftă, dorință, lăcomie. ♦ (Rar, despre mâncăruri, mirosuri etc.) Care ațâță pofta; apetisant. – Pofti + suf. -icios.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pofticĭós, -oásă adj. (d. poftit, poftesc). Plin de pofte, maĭ ales p. mîncare: un Țigan pofticĭos.
Sursa: Dicționaru limbii românești
pofticiós adj. m., pl. pofticióși; f. pofticioásă, pl. pofticioáseSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită pofticios a. lacom.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
POFTICIÓS, -OÁSĂ, pofticioși, -oase, adj. (Despre oameni) Care dorește puternic ceva; lacom, doritor; poftăreț. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Care exprimă poftă, dorință, lăcomie. ♦ (Rar, despre mâncăruri, mirosuri etc.) Care ațâță pofta; apetisant. – Pofti + suf. -icios.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)