posúrĭ f., pl. (din pusúră, d. pus, a pune, a semăna ?). Plantă (?): tot felul de posurĭ și de pomĭ (Barac, Halima, V. 121).
Sursa: Dicționaru limbii românești
póșurĭ n. pl. V. poș 1.
Sursa: Dicționaru limbii românești
Forme flexionare:
poșuri - Substantiv neutru, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul poș
poșuri - Substantiv neutru, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul poș
