PLĂVÁN, -Ă, plăvani, -e, adj. (Pop.; despre boi și vaci) Cu părul alb-gălbui sau alb-cenușiu; (despre părul boilor sau al vacilor) de culoare albă-gălbuie sau albă-cenușie. ♦ (Substantivat, m.) Bou. – Plav (reg., despre boi, „care are părul de culoare (albă-)gălbuie” < sl.) + suf. -an.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a plăván (plăvánă), adj. – Bălan. – Var. plăvîi, plăviu, plăviț. Sl. plavŭ „alb”, plavinŭ „bălan” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 262), cf. slov. plavec „bou bălan”. Se folosește mai ales ca nume de bou; doar plăviță se zice și despre femeile blonde și înv. despre orice obiect auriu sau gălbui; cf. Coresi: căutați pămînturile, că sînt plăvițe, spre seceriș sînt. Cf. plăvaie, s. f. (varietate de struguri), format ca bălaie din bălan.Sursa: Dicționarul etimologic român
plăvan, plăvani s. m. (peior.) bărbat înalt; vlăjgan, huidumă.Sursa: Dicționar de argou al limbii române plăván, -ă adj. (d. vsl. plavŭ, alb, plavĭnŭ, galben, rudă cu lat. flavus, blond, galbus, gálbinus, galben verziŭ, și fulvus, roșcat). De coloare [!] gălbie saŭ cărămizie foarte deschisă, vorbind de păru boilor. – În est și plăváĭ, -áĭe (după bălaĭ, -aĭe).
Sursa: Dicționaru limbii românești
plăván (pop.) adj. m., pl. plăváni; f. plăvánă, pl. plăváneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită plăvan a. cu părul plăviț: boi plăvani AL. [Slav. PLAVŬ, alb].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PLĂVÁN, -A, plăvani, -e, adj. (Pop.; despre boi și vaci) Cu părul alb-gălbui saualb-cenușiu; (despre părul boilor sau al vacilor) de culoare albă-gălbuie sau albă- cenușie. ♦ (Substantivat, m.) Bou. – Plav (reg., despre boi, „care are părul de culoare (albă-)gălbuie” < sl.) + suf. -an.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)