PLĂSEÁ, plăsele, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți de metal, de os, de lemn etc. care acoperă mânerul unui cuțit, al unui briceag, al unui pumnal etc.; p. ext. mâner. 2. (Neobișnuit) Șild. [Var.: prăseá s. f.] – Plasă1 + suf. -ea.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a plăseá (est) și prăseá (vest) f., pl. ele (dim. d. plasă). Fie-care din cele doŭă bucățĭ de lemn (os, baga, metal), care formează mîneru cuțituluĭ. (Plăselele pot fi din maĭ multe bucățĭ saŭ și dintr´una singură). Cuțitu a intrat pînă´n plăsele, a intrat tot.
Sursa: Dicționaru limbii românești
plăseá s. f., g.-d. art. plăsélei; pl. plăséle, art. plăséleleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită plăseà (prăsea) f. mâner de cuțit, de sabie. [V. plaz].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PLĂSEÁ, plăsele, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți de metal, de os, de lemn etc. care acoperă mânerul unui cuțit, al unui briceag, al unui pumnal etc.; p. ext. mâner. 2. (Neobișnuit) Șild. [Var.: prăseá s. f.] – Plasă1 + suf. -ea.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)