PLONJÉU, (1) plonjee, (2) plangeuri1) vezi nota, s. n. 1. Parte a parapetului unei lucrări de fortificație peste care apărătorul poate trage asupra dușmanului. 2. Plonjare. – Din fr. plongée.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PLONJÉU s.n. 1. Plonjare. 2. Fotografie cinematografică dirijată de sus în jos, care creează o impresie de strivire. 3. Taluzul superior al unei lucrări de fortificație. 4. V. plonj. [Pl. -uri, var. (3) [în DN] plonjee s.f. < fr. plongée].
Sursa: Dicționar de neologisme
PLONJÉU s. n. 1. scufundare în apă (prin sărituri). ◊ (cinem.) filmare dirijată de sus în jos, care creează o impresie de strivire. 2. taluz superior al unui parapet. 3. plonj. 4. mișcare de coborâre (rapidă) a unui avion. (< fr. plongée)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
plonjéu s. n., art. plonjéul; pl. (acțiuni) plonjéuri/(taluzuri) plonjéeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PLONJÉU, (1) plonjee, (2) plonjeuri, s. n. 1. Parte a parapetului unei lucrări de fortificație peste care apărătorul poate trage asupra dușmanului. 2. Plonjare. – Din fr. plongée.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PLONJÉU, (1) plonjee, (2) plangeuri1) vezi nota, s. n. 1. Parte a parapetului unei lucrări de fortificație peste care apărătorul poate trage asupra dușmanului. 2. Plonjare. – Din fr. plongée.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PLONJÉU s.n. 1. Plonjare. 2. Fotografie cinematografică dirijată de sus în jos, care creează o impresie de strivire. 3. Taluzul superior al unei lucrări de fortificație. 4. V. plonj. [Pl. -uri, var. (3) [în DN] plonjee s.f. < fr. plongée].
Sursa: Dicționar de neologisme
PLONJÉU s. n. 1. scufundare în apă (prin sărituri). ◊ (cinem.) filmare dirijată de sus în jos, care creează o impresie de strivire. 2. taluz superior al unui parapet. 3. plonj. 4. mișcare de coborâre (rapidă) a unui avion. (< fr. plongée)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
plonjéu s. n., art. plonjéul; pl. (acțiuni) plonjéuri/(taluzuri) plonjéeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PLONJÉU, (1) plonjee, (2) plonjeuri, s. n. 1. Parte a parapetului unei lucrări de fortificație peste care apărătorul poate trage asupra dușmanului. 2. Plonjare. – Din fr. plongée.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)