Am găsit 13 definiții pentru cuvantul/cuvintele plombă:

PLOMBÁ, plombez, vb. I. Tranz. 1. A trata și a astupa o carie dentară cu o plombă, a pune o plombă. 2. A construi un imobil între două clădiri între care urmează să se încadreze. 3. A astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră cu agregate minerale, legate de obicei cu un liant bituminos. – Din fr. plomber.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



PLOMBÁ vb. I. tr. 1. A trata și a astupa cu o plombă un dinte sau o măsea cariată. 2. A construi un imobil între alte două construcții în care urmează să se încadreze. 3. A astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră. [< fr. plomber].
Sursa: Dicționar de neologisme

PLOMBÁ vb. tr. 1. a umple cu un material oarecare o cavitate patologică. 2. a construi un imobil între alte două construcții. 3. a astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră. (< fr. plomber)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

plombá (a ~) vb., ind. prez. 3 plombeáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

plombà v. a astupa cu plombă un dinte găunos spre a-l conserva.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PLOMBÁ, plombez, vb. I. Tranz. 1. A trata și a astupa o carie dentară cu o plombă, a pune o plombă. 2. A construi un imobil între două clădiri între care urmează să se încadreze. 3. A astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră cu agregate minerale, legate de obicei cu un liant bituminos. – Din fr. plomber.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PLÓMBĂ, plombe, s. f. 1. Lucrare executată de dentist pentru a astupa o carie dentară; (concr.) material special alcătuit din amalgam, porțelan etc., folosit pentru această lucrare. 2. Imobil construit în golul dintre alte două clădiri. – Din germ. Plombe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PLÓMBĂ s.f. 1. Lucrare executată de un dentist pentru a astupa o carie dentară; amalgam, porțelan etc. care se pune într-un dinte sau într-o măsea cariată. 2. Construcție inserată într-un grup de alte clădiri (asemănătoare) de care este lipită și încadrată. [< germ. Plombe, cf. fr. plombage].
Sursa: Dicționar de neologisme

PLÓMBĂ s. f. 1. lucrare de astupat o carie dentară. ◊ amalgam, porțelan etc. care se pune într-un dinte, într-o măsea cariată. 2. construcție care completează spațiul gol dintre alte două construcții. 3. umplere a unei gropi din asfalt. (< germ. Plombe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

plombă, plombe s. f. (pub.) reparație a gropilor apărute în asfaltul șoselelor.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

plómbă s. f., g.-d. art. plómbei; pl. plómbe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

plombă f. plumb ce se pune într’un dinte găunos spre a-l conserva (= fr. plombe).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PLÓMBĂ, plombe, s. f. 1. Lucrare executată de dentist pentru a astupa o carie dentară; (concr.) material special alcătuit din amalgam, porțelan etc., folosit pentru această lucrare. 2. Imobil construit în spațiul rămas liber dintre două clădiri. – Din germ. Plombe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)