PLOÁIE, ploi, s. f. 1. Precipitație atmosferică sub formă de picături de apă provenite din condensarea vaporilor din atmosferă. ◊ Loc. adv. Pe ploaie = în timp ce plouă. În (sau sub) ploaie = în bătaia ploii. ◊ Expr. (Fam.) Apă de ploaie, se zice despre o afirmație lipsită de conținut și de temei, despre o acțiune neserioasă etc. (Fam.) A(-și sau a-i) aranja ploile = a(-și) pregăti terenul, a(-și) face atmosferă favorabilă, a(-și) rezolva treburile, afacerile. A se lumina a ploaie = (despre cer, văzduh) a căpăta o lumină difuză care anunță venirea ploii. ♦ Picătură de ploaie (1). ♦ P. anal. Ceea ce vine (sau cade) în cantitate mare, ceea ce se revarsă, ceea ce este abundent. O ploaie de săgeți. ◊ (Astron.) Ploaie de stele = abundență de stele căzătoare venind din aceeași parte a cerului. 2. Alice mărunte pentru vânat păsări și animale mici. [Pr.: ploa-ie] – Lat. *plovia (= pluvia).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ploáĭe f., pl. oĭ (lat. plŭvia, it. pioggia, pv. ploja, fr. pluie, sp. lluvia, pg. chuva). Apă care cade din nourĭ în formă de picăturĭ. Alice micĭ p. păsărele: pușcă încărcată cu ploaĭe. Fig. Ceĭa ce cade saŭ vine în mare cantitate: o ploaĭe de gloanțe, de banĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ploáie s. f., art. ploáia, g.-d. art. plóii; pl. ploi, art. plóile (plo-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ploaie f. 1. apă ce cade din nori; 2. fig. ceeace cade, vine în mare cantitate: o ploaie de săgeți AL. sub ploaia gloanțelor OD. [Lat. PLUVIA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PLOÁIE, ploi, s. f. 1. Precipitație atmosferică sub formă de picături de apă provenite din condensarea vaporilor din atmosferă. ◊ Loc. adv. Pe ploaie = în timp ce plouă. în (sau sub) ploaie = în bătaia ploii. ◊ Expr. (Fam.) Apă de ploaie, se zice despre o afirmație lipsită de conținut și de temei, despre o acțiune neserioasă etc. (Fam.) A(-și sau a-i) aranja ploile = a(-și) pregăti terenul, a(-și) face atmosferă favorabilă, a(-și) rezolva treburile, afacerile. A se lumina a ploaie = (despre cer, văzduh) a căpăta o lumină difuză care anunță venirea ploii. 4 Picătură de ploaie (1). ♦ P. anal. Ceea ce vine (sau cade) în cantitate mare, ceea ce se revarsă, ceea ce este abundent. O ploaie de săgeți. ◊ (Astron.) Ploaie de stele = abundență de stele căzătoare venind din aceeași parte a cerului. 2. Alice mărunte pentru vânat păsări și animale mici. [Pr.: ploa-ie] – Lat. *plovia (=pluvia).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
ploaie - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul ploua
ploaie - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul ploua