PLICTÍS s. n. (Înv. și fam.) Plictiseală. [Acc. și: plíctis] – Din plictisi (derivat regresiv).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a plictís n. fără pl. (cp. ngr. nýxis și plixis. V. nixis, plictiseală). Fam. A-țĭ veni lictis-plictis, a-țĭ veni mare plictiseală. – Maĭ vechĭ plíxis, plictiseală.
Sursa: Dicționaru limbii românești
plictís s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PLICTÍS s. n. Plictiseală. [Acc. și: plíctis] – Din plictisi (derivat regresiv).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PLICTÍS s. n. (Înv. și fam.) Plictiseală. [Acc. și: plíctis] – Din plictisi (derivat regresiv).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a plictís n. fără pl. (cp. ngr. nýxis și plixis. V. nixis, plictiseală). Fam. A-țĭ veni lictis-plictis, a-țĭ veni mare plictiseală. – Maĭ vechĭ plíxis, plictiseală.
Sursa: Dicționaru limbii românești
plictís s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
PLICTÍS s. n. Plictiseală. [Acc. și: plíctis] – Din plictisi (derivat regresiv).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)