Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele plic:

PLIC, plicuri, s. n. Obiect confecționat dintr-o hârtie împăturită în chip special și lipită pe trei părți, pentru a închide o scrisoare, un act etc. (în vederea expedierii lor); obiectul împreună cu scrisoarea, actul etc. pe care le conține. – Din ngr. plíkos, it. plico.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



plic (plícuri), s. n. – Obiect de hîrtie în care se închide o scrisoare. – Mr. plic. It. plico „plic”, prin ngr. πλίϰος (Cihac, II, 688; Gáldi 230). – Der. plicui, vb. (înv., a închide un plic).
Sursa: Dicționarul etimologic român

plic, plicuri s. n. 1. mită. 2. bani oferiți în plic, în semn de recunoștință, de un pacient medicului său. 3. (deț.) pachet de țigări.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

plic n., pl. urĭ (ngr. plíkos, [de unde și bg. plik], d. it. plico, care vine d. lat. plicare, a îndoi [hîrtia, pînza]. V. plec 2, plisez). Bucată de hîrtie îndoită (cu marginile lipite cu cleĭ) care servește ca învăliș [!] uneĭ scrisorĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

plic s. n., pl. plícuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

plic n. hârtie îndoită ce servă de înveliș: pune scrisoarea în plic. [Gr. mod. PLÍKOS, pachet (din it. plico, pachet de scrisori)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PLIC, plicuri, s. n. Obiect confecționat dintr-o hârtie împăturită în chip special și lipită pe trei părți, pentru a închide o scrisoare, un act etc. (în vederea expedierii lor); obiectul împreună cu scrisoarea, actul etc. pe care le conține. – Din ngr. plikos, it. plico.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)