PLIÁNT, -Ă, plianți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre obiecte) Care poate fi îndoit și împăturit (micșorându-și suprafața). 2. S. n. Tipăritură conținând fotografii, prospecte, cataloage, informații etc. imprimate pentru reclamă, îndoită de mai multe ori pentru comoditatea utilizării. [Pr.: pli-ant] – Din fr. pliant.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PLIÁNT, -Ă adj. (Despre obiecte; adesea s.) Care poate fi îndoit, împăturit (micșorându-și suprafața); pliabil. // s.n. Publicație pe o foaie de hârtie îndoită de mai multe ori. [Cf. fr. pliant].
Sursa: Dicționar de neologisme
PLIÁNT, -Ă I. adj. pliabil. II. s. n. publicație pe o foaie de hârtie îndoită de mai multe ori. (< fr. pliant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
pliánt1 adj. m., pl. pliánți; f. pliántă, pl. pliánteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită pliánt2 s. n., pl. pliánteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PLIÁNT, -Ă, plianți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre obiecte) Care poate fi îndoit și împăturit (micșorându-și suprafața). 2. S. n. Tipăritură conținând fotografii, prospecte, cataloage, informații etc. imprimate pentru reclamă, îndoită de mai multe ori pentru comoditatea utilizării. [Pr.: pli-ant] – Din fr. pliant.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)