Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele plenitudine:

PLENITÚDINE s. f. Dezvoltare completă, integrală; deplinătate, totalitate; p. ext. desăvârșire. ◊ Plenitudine vocalică = perceptibilitate sau audibilitate a unei vocale, putere sonoră a unei vocale. – Din fr. plénitude, lat. plenitudo, -inis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PLENITÚDINE s.f. Dezvoltare completă; deplinătate, totalitate. [Cf. it. plenitudine, fr. plénitude, lat. plenitudo].
Sursa: Dicționar de neologisme


PLENITÚDINE s. f. însușire, stare a ceea ce este deplin; deplinătate, desăvârșire, totalitate. (< fr. plénitude, lat. plenitudo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*plenitúdine f. (lat. plenitúdo, -údinis). Deplinătate, totalitate. Abundanță [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești

plenitúdine s. f., g.-d. art. plenitúdinii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

PLENITUDÍNE s. f. Dezvoltare completă, integrală; deplinătate, totalitate; p. ext. desăvârșire. ◊ Plenitudine vocalică = perceptibilitate sau audibilitate a unei vocale, putere sonoră a unei vocale. – Din fr. plénitude, lat, plenitudo, -inis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)