PLEN s. n. Totalitatea membrilor unei organizații sau ai unei asociații constituite; p. ext. adunare a unei asociații la care participă totalitatea membrilor ei. – Din lat. plenum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PLEN- v. pleni-.
Sursa: Dicționar de neologisme
PLEN s.n. Totalitatea membrilor unei adunări constituite; (p.ext.) adunare la care sunt prezenți toți membrii. [Var. plenum s.n. / < lat. plenum, cf. gr. plein, germ. Plenum].
Sursa: Dicționar de neologisme
PLEN s. n. totalitatea membrilor unei adunări constituite; (p. ext.) adunare la care sunt prezenți toți membrii. (< lat. plenum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
plen (-nuri), s. n. – Totalitatea membrilor unei asociații, organizații; adunare constituantă. Lat. plenum (sec. XIX). – Der. plenar, adj., din lat. plenarius, sec. XIX. Cf. plin.Sursa: Dicționarul etimologic român plen s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PLEN s. n. Totalitatea membrilor unei organizații sau ai unei adunări constituite; p. ext. adunare la care participă toți membrii. – Din lat. plenum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)