Am găsit 16 definiții pentru cuvantul/cuvintele plebiscit:

PLEBISCÍT, plebiscite, s. n. Consultare prealabilă a cetățenilor, care urmează să se pronunțe prin „da” sau „nu” asupra unui proiect de lege sau a unui act de stat de o importanță deosebită. [Pl. și: plebiscituri] – Din fr. plébiscite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



PLEBISCÍT s.n. Consultare prin vot a întregului popor într-o problemă deosebit de importantă. V. referendum. [Cf. fr. plébiscite, lat. plebiscitum < plebs – plebe, scitum – decizie].
Sursa: Dicționar de neologisme

PLEBISCÍT s. n. 1. (ant.) decizie, lege făcută și votată de plebe. 2. referendum. (< fr. plébiscite, lat. plebiscitum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*plebiscít n., pl. e (lat. plebi-scitum și -scitus, d. plebs, plebe, și sciscere, scitum, a vota, a decreta). La vechiĭ Romanĭ, decret al poporuluĭ convocat pe triburĭ. Azĭ, vot al întreguluĭ popor pin [!] da saŭ nu: Savoĭa a fost anexată Franciiĭ pin plebiscit la 1860.
Sursa: Dicționaru limbii românești

PLEBISCÍT (‹ fr., lat.) s. n. 1. (În Roma antică) Decizie politică votată de plebei și care nu avea valoare decât pentru ei. P. au fost asimilate legilor din 257 î. Hr. 2. (Dr.) Consultare populară prin da sau nu asupra unui proiect de lege sau a unui act de o importanță ieșită din comun. 3. (În dreptul internațional) Consultare a cetățenilor dintr-un anumit teritoriu care urmează să se pronunțe prin „da” sau „nu” asupra hotărârii luate în privința apartenenței la un anumit stat sau recunoașterea autorității altui stat asupra acelui teritoriu.
Sursa: Dicționar enciclopedic

plebiscít s. n., pl. plebiscíte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

plebiscit n. 1. decret emanat dela poporul roman convocat prin triburi; 2. vot ce face cunoscut voința întregei națiuni.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PLEBISCÍT, plebiscite, s. n. Consultare prealabilă a cetățenilor, care urmează să se pronunțe prin „da” sau „nu” asupra unui proiect de lege sau a unui act de stat de o importanță deosebită. [Pl. și: plebiscituri] – Din fr. plébiscite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PLEBISCÍT, plebiscite, s. n. Consultare prealabilă a cetățenilor, care urmează să se pronunțe prin „da” sau „nu” asupra unui proiect de lege sau a unui act de stat de o importanță deosebită. [Pl. și: plebiscituri] – Din fr. plébiscite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PLEBISCÍT s.n. Consultare prin vot a întregului popor într-o problemă deosebit de importantă. V. referendum. [Cf. fr. plébiscite, lat. plebiscitum < plebs – plebe, scitum – decizie].
Sursa: Dicționar de neologisme

PLEBISCÍT s. n. 1. (ant.) decizie, lege făcută și votată de plebe. 2. referendum. (< fr. plébiscite, lat. plebiscitum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*plebiscít n., pl. e (lat. plebi-scitum și -scitus, d. plebs, plebe, și sciscere, scitum, a vota, a decreta). La vechiĭ Romanĭ, decret al poporuluĭ convocat pe triburĭ. Azĭ, vot al întreguluĭ popor pin [!] da saŭ nu: Savoĭa a fost anexată Franciiĭ pin plebiscit la 1860.
Sursa: Dicționaru limbii românești

PLEBISCÍT (‹ fr., lat.) s. n. 1. (În Roma antică) Decizie politică votată de plebei și care nu avea valoare decât pentru ei. P. au fost asimilate legilor din 257 î. Hr. 2. (Dr.) Consultare populară prin da sau nu asupra unui proiect de lege sau a unui act de o importanță ieșită din comun. 3. (În dreptul internațional) Consultare a cetățenilor dintr-un anumit teritoriu care urmează să se pronunțe prin „da” sau „nu” asupra hotărârii luate în privința apartenenței la un anumit stat sau recunoașterea autorității altui stat asupra acelui teritoriu.
Sursa: Dicționar enciclopedic

plebiscít s. n., pl. plebiscíte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

plebiscit n. 1. decret emanat dela poporul roman convocat prin triburi; 2. vot ce face cunoscut voința întregei națiuni.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PLEBISCÍT, plebiscite, s. n. Consultare prealabilă a cetățenilor, care urmează să se pronunțe prin „da” sau „nu” asupra unui proiect de lege sau a unui act de stat de o importanță deosebită. [Pl. și: plebiscituri] – Din fr. plébiscite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)