PLATITÚDINE, platitudini, s. f. (La sg.) Faptul de a fi plat (2); banalitate, mediocritate; (și la pl.) vorbă, idee banală, plată. – Din fr. platitude.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PLATITÚDINE s.f. Banalitate, mediocritate; (la pl.) vorbe banale, idei plate. [Cf. fr. platitude].
Sursa: Dicționar de neologisme
PLATITÚDINE s. f. banalitate, mediocritate; vorbă, idee banală. (< fr. platitude)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*platitúdine f. (fr. platitude, d. plat, plat). Defectu de a fi plat: platitudinea unor poeziĭ. Act plat, vorbă plată, lingușire înjositoare: a zice, a face platitudinĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
platitúdine s. f., g.-d. art. platitúdinii; (vorbe, idei) pl. platitúdiniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită platitudine f. caracterul celor vulgare în sentimente, în producțiune, în conversațiune, în purtare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PLATITUDÍNE, platitudini, s. f. (La sg.) Faptul de a fi plat (2); banalitate, mediocritate; (și la pl.) vorbă, idee banală, plată. – Din fr. platitude.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)