PLATINOÍD, platinoide, s. n. Aliaj de cupru, nichel și zinc de culoarea platinei (1), care se folosește în electrotehnică sau pentru ornamentații. – Din fr. platinoïde, germ. Platinoid.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PLATINOÍD s.n. Aliaj de zinc, cupru, nichel și tungsten, cu aspect și duritate de platină. [Pron. -no-id. / < fr. platinoïde].
Sursa: Dicționar de neologisme
PLATINOÍD s. n. aliaj de zinc, cupru, nichel și tungsten, cu aspect și duritate de platină. (< fr. platinoïde, germ. Platinoid)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
platinoíd s. n., pl. platinoídeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PLATINOÍD, platinoide, s. n. Aliaj de cupru, nichel și zinc de culoarea platinei (1), care se folosește în electrotehnică sau pentru ornamentații. – Din fr. platinoïde, germ. Platinoid.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)