PLANOGRAFÍE, planografii, s. f. Procedeu de reproducere tipografică la care se folosesc forme de tipar din piatră litografică, aluminiu etc. – Din fr. planographie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PLANOGRAFÍE s.f. Procedeu de reproducere tipografică la care se folosesc forme de tipar din piatră litografică, aluminiu etc.; tipar înalt. [Gen. -iei. / < fr. planographie].
Sursa: Dicționar de neologisme
PLANOGRAFÍE s. f. procedeu de reproducere tipografică cu forme de tipar din piatră litografică, aluminiu etc.; tipar înalt. (< fr. planographie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
planografíe (-no-gra-) s. f., art. planografía, g.-d. planografíi, art. planografíeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PLANOGRAFÍE s. f. Procedeu de reproducere tipografică la care se folosesc forme de tipar din piatră litografică, aluminiu etc. – Din fr. planographie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)