Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele plagă:

plagá, plaghéz, vb. I (înv.) a răni.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme


PLÁGĂ, plăgi, s. f. 1. Leziune a țesuturilor corpului, provocată accidental (arsură, tăietură etc.) sau pe cale operatorie; rană. 2. Situație nenorocită, pacoste, calamitate, nenorocire, flagel. – Din lat. plaga.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PLÁGĂ s.f. 1. Rană (deschisă). 2. (Fig.) Calamitate; situație nenorocită. [Pl. plăgi. / cf. lat. plaga, germ. Plage].
Sursa: Dicționar de neologisme

PLÁGĂ s. f. 1. rană (deschisă). 2. (fig.) calamitate, flagel; nenorocire. (< lat. plaga)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

plágă (plắgi), s. f.1. Rană. – 2. Flagel, calamitate. – Mr. pleagă. Lat. plaga (Pușcariu 1331; REW 6562), dar caracterul popular al cuvîntului este cam îndoielnic; cf. totuși mr., alb. pljagë.Der. plăguit (var. pleguit), adj. (rănit), înv., în Banat.
Sursa: Dicționarul etimologic român

*plágă f., pl. ăgĭ (lat. plaga, din aceĭașĭ răd. cu plángere, a plînge; vgr. plegé, plagă, plésso, lovesc. V. plictisesc). Rană. Fig. Calamitate, pacoste, flagel, pedeapsă divină saŭ umană: cele zece plăgĭ ale Egiptuluĭ, mania politiciĭ e o adevărată plagă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

plágă s. f., g.-d. art. plắgii; pl. plăgi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

plagă f. 1. rană; 2. pedeapsă divină, calamitate: plăgile Egiptului; 3. fig. lucru vătămător: ignoranța e o plagă socială.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PLÁGĂ, plăgi, sf. 1. Leziune a țesuturilor corpului, provocată accidental (arsură, tăietură etc.) sau chirurgical; rană. 2. Situație nenorocită, pacoste, calamitate, nenorocire, flagel. – Din lat. plaga.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)