Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele plămădeală:

PLĂMĂDEÁLĂ, plămădeli, s. f. Amestec de făină, apă și drojdie, folosit la fermentarea aluatului; bucată de aluat dospit, folosit în loc de drojdie la prepararea pâinii; plămadă. – Plămădi + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


plămădeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a plămădi. Țaĭcă amestecată cu făină și cu apă și care se pune apoĭ în aluat ca să dospească.
Sursa: Dicționaru limbii românești

PLĂMĂDEALĂ, Alexandru (1888-1940, n. Chișinău), sculptor și pictor român. Prof. la Școala de Arte Plastice din Chișinău (care azi îi poartă numele). Fondator (1939) al Pinacotecii municipale din Chișinău. Sculpturi figurative, de tradiție realistă („Bustul poetului Alexei Mateevici”, „Bustul poetului Al. Donici”, „Monumentul lui Ștefan cel Mare”).
Sursa: Dicționar enciclopedic

PLĂMĂDEALĂ, Antonie (pe numele de botez Leonida) (1926-2005, n. Stolniceni, jud. Lăpușna, Basarabia), mitropolit și om de cultură român. M. de onoare al Acad. (1992), prof. și rector (1971-1974) al Institutului Teologic din București. Arhiepiscop al Sibiului și mitropolit al Ardealului (din 1982). Intensă activitate de refacere a lăcașurilor de cult; a întemeiat muzeul „Eminescu” din Sibiu. Lucrări privind istoria culturii și a Bisericii Ortodoxe Române („Biserica Ortodoxă Română în trecut și astăzi”, „Spiritualitate și istorie la întorsura Carpaților”, „Contribuții istorice privind perioada 1918-1939. Elie Miron Cristea. Documente, însemnări și corespondențe”, „Tâlcuri noi la texte vechi”). Romane („Trei ceasuri în iad”). Condamnat (1949) pentru activitate anticomunistă, a fost arestat și închis la Jilava (1954-1956) și scos din rândurile clerului până în 1968.
Sursa: Dicționar enciclopedic

plămădeálă s. f., g.-d. art. plămădélii; pl. plămădéli
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

PLĂMĂDEÁLĂ, plămădeli, s. f. Compoziție din făină, apă și drojdie, folosită la fermentarea aluatului; cantitate mică de aluat dospit folosit în loc de drojdie la prepararea pâinii; plămadă. – Plămădi + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)