PLÂNS1, plânsuri, s. n. Faptul de a (se) plânge; tânguire; (concr.) lacrimi; plânset, plânsoare. ◊ Loc. adj. De plâns = care provoacă milă, vrednic de milă, jalnic. – V. plânge.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
PLÂNS2, -Ă, plânși, -se, adj. Care a plâns, care poartă urme de lacrimi. ♦ (Despre glas) Plângăreț (2). – V. plânge.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a plâns s. n., pl. plấnsuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită plâns n. plângere: plânsul copiilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PLÂNS1, plânsuri, s. n. Faptul de a (se) plânge; tânguire; (concr.) lacrimi; plânset, plânsoare. ◊ Loc. adj. De plâns = care provoacă milă, vrednic de milă, jalnic. – V. plânge.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PLÂNS2, -Ă, plânși, -se, adj. Care a plâns, care poartă urme de lacrimi. ♦ (Despre glas) Plângăreț (2). – V. plânge.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PLÂNS1, plânsuri, s. n. Faptul de a (se) plânge; tânguire; (concr.) lacrimi; plânset, plânsoare. ◊ Loc. adj. De plâns = care provoacă milă, vrednic de milă, jalnic. – V. plânge.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
PLÂNS2, -Ă, plânși, -se, adj. Care a plâns, care poartă urme de lacrimi. ♦ (Despre glas) Plângăreț (2). – V. plânge.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a plâns s. n., pl. plấnsuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită plâns n. plângere: plânsul copiilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PLÂNS1, plânsuri, s. n. Faptul de a (se) plânge; tânguire; (concr.) lacrimi; plânset, plânsoare. ◊ Loc. adj. De plâns = care provoacă milă, vrednic de milă, jalnic. – V. plânge.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PLÂNS2, -Ă, plânși, -se, adj. Care a plâns, care poartă urme de lacrimi. ♦ (Despre glas) Plângăreț (2). – V. plânge.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
plâns - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul plânge
