Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele plâns:

PLÂNS1, plânsuri, s. n. Faptul de a (se) plânge; tânguire; (concr.) lacrimi; plânset, plânsoare. ◊ Loc. adj. De plâns = care provoacă milă, vrednic de milă, jalnic. – V. plânge.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


PLÂNS2, -Ă, plânși, -se, adj. Care a plâns, care poartă urme de lacrimi. ♦ (Despre glas) Plângăreț (2). – V. plânge.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

plâns s. n., pl. plấnsuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

plâns n. plângere: plânsul copiilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PLÂNS1, plânsuri, s. n. Faptul de a (se) plânge; tânguire; (concr.) lacrimi; plânset, plânsoare. ◊ Loc. adj. De plâns = care provoacă milă, vrednic de milă, jalnic. – V. plânge.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PLÂNS2, -Ă, plânși, -se, adj. Care a plâns, care poartă urme de lacrimi. ♦ (Despre glas) Plângăreț (2). – V. plânge.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PLÂNS1, plânsuri, s. n. Faptul de a (se) plânge; tânguire; (concr.) lacrimi; plânset, plânsoare. ◊ Loc. adj. De plâns = care provoacă milă, vrednic de milă, jalnic. – V. plânge.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PLÂNS2, -Ă, plânși, -se, adj. Care a plâns, care poartă urme de lacrimi. ♦ (Despre glas) Plângăreț (2). – V. plânge.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

plâns s. n., pl. plấnsuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

plâns n. plângere: plânsul copiilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PLÂNS1, plânsuri, s. n. Faptul de a (se) plânge; tânguire; (concr.) lacrimi; plânset, plânsoare. ◊ Loc. adj. De plâns = care provoacă milă, vrednic de milă, jalnic. – V. plânge.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PLÂNS2, -Ă, plânși, -se, adj. Care a plâns, care poartă urme de lacrimi. ♦ (Despre glas) Plângăreț (2). – V. plânge.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

plâns - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul plânge