PITPALÁC, pitpalaci, s. m., interj. 1. S. m. (Ornit.) Prepeliță. 2. Interj. Cuvânt care imită strigătul prepeliței. – Onomatopee.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pitpalác interj. – Imită glasul prepeliței. – Var. pitpedeche, Mold. pătpăduchi. Megl. pătpălog. Creație expresivă. – Der. pitpalac, s. m. (prepeliță, Coturnix communis); pitpalacă, s. f. (femeiușca pitpalacului), cf. bg. pătpăduk (după Hiecle 133, originea ar fi rom.), bg. pitpălak (pare de origine rom., cf. Capidan, Raporturile, 217), alb. potpoljoškë, mag. pitypalatty (Gáldi, Dict., 181), gal. paspallás, port. paspalhão (J. M. Piel, R. de Portugal, XIV, 58-64).Sursa: Dicționarul etimologic român
pitpalác m. (imit. după strigătu prepelițeĭ, ca și ung. pittypalatty, și ceh. krepelák. V. prepeliță). Munt. Trans. Prepeliță. S. n., pl. urĭ. Strigătu prepelițeĭ. – În Mold. ca interj. pătpădúchĭ (ca și bg. pytpydyk), fitfilíchĭ (ca și ung. pitypirity, prepeliță, și fityfirity, prichindel).
Sursa: Dicționaru limbii românești
pitpalác1 interj.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită pitpalác2 s. m., pl. pitpaláciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită pitpalac m. Mold. Tr. Zool. prepeliță. [Onomatopee imitând strigătul păsării: pit-palac ! sau pit-pedic !].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PITPALÁC, (1) pitpalaci, s. m., (2) interj. 1. S. m. (Ornit.) Prepeliță. 2. Interj. Cuvânt care imită strigătul prepeliței. – Onomatopee.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)