Am găsit 45 de definiții pentru cuvantul/cuvintele piton:

PITÓN2, pitoni, s. m. (La pl.) Gen de șerpi mari, neveninoși, care trăiesc în regiunile tropicale, hrănindu-se mai ales cu mamifere mici (Python); (și la sg.) animal din acest gen. – Din fr. python.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



PITÓN1, pitoane, s. n. Instrument metalic în formă de țăruș, țeavă, teu, lamelă etc., de diferite dimensiuni, având la capăt un inel prin care se introduce coarda și care servește la asigurarea alpiniștilor în timpul escaladărilor. – Din fr. piton.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PITÓN s.m. Șarpe uriaș neveninos din regiunile tropicale. [< fr. python].
Sursa: Dicționar de neologisme

PITÓN s.n. Piron folosit în alpinism în ascensiunile grele, având la un capăt un inel prin care se introduce coarda. [< fr. piton].
Sursa: Dicționar de neologisme

PITÓN1 s. m. șarpe uriaș neveninos din regiunile tropicale ale Asiei și Africii. (< fr. python)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

PITÓN2 s. n. piron în alpinism în ascensiunile grele, având la un capăt un inel prin care se introduce coarda. (< fr. piton)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

Piton = Python.
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman

*pitón m. (lat. pýthon, -ónis, d. vgr. pýthon, -onos, numele unuĭ balaur mitologic ucis de Apóline). Zool. Un fel de șarpe boa din India și Africa. V. reptil.
Sursa: Dicționaru limbii românești

PITÓN1 (‹ fr.; n. pr. gr. Python, numele șarpelui fabulos omorât de Apolo) s. m. Gen de șarpe neveninos, constrictor, din familia boidelor, de 4-8,5 m lungime și c. 100 kg greutate (Python); prezintă rudimente de membre posterioare. Trăiește în Africa, S Asiei, Australia și în câteva insule din vestul Pacificului și se hrănește cu mamifere mici. Vânat pentru pielea folosită în industria încălțămintei și în marochinărie.
Sursa: Dicționar enciclopedic

PITÓN2 (‹ fr.) s. n. Instrument metalic în formă de țăruș, țeavă, lamelă, teu etc., de diferite dimensiuni, prevăzut cu orificiu și inel, care servește la asigurarea alpinistului în traseul escaladat; se folosește împreună cu coarda și cu carabiniera.
Sursa: Dicționar enciclopedic

PITON (în mitologia greacă), balaur uriaș, ucis de Apolo la Delfi. În amintirea acestei lupte legendare, aici se organizau din patru în patru ani, Jocurile pitice, la care luau parte tineri din toate cetățile grecești.
Sursa: Dicționar enciclopedic

pitón1 (șarpe) s. m., pl. pitóni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pitón2 (piron) s. n., pl. pitoáne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

PITÓN1, pitoane, s. n. Instrument metalic în formă de țăruș, țeavă, teu, lamelă etc. de diferite dimensiuni, având la capăt un inel prin care se introduce coarda și care servește la asigurarea alpiniștilor în timpul escaladărilor. – Din fr. piton.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PITÓN2,pitoni, s. m. (La pl.) Gen de șerpi mari, neveninoși, din familia boidelor, care trăiesc în Africa, în sudul Asiei și în Australia, hrănindu-se mai ales cu mamifere mici (Python); (și la sg.) animal din acest gen. – Din fr. python.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PITÓN2, pitoni, s. m. (La pl.) Gen de șerpi mari, neveninoși, care trăiesc în regiunile tropicale, hrănindu-se mai ales cu mamifere mici (Python); (și la sg.) animal din acest gen. – Din fr. python.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PITÓN1, pitoane, s. n. Instrument metalic în formă de țăruș, țeavă, teu, lamelă etc., de diferite dimensiuni, având la capăt un inel prin care se introduce coarda și care servește la asigurarea alpiniștilor în timpul escaladărilor. – Din fr. piton.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PITÓN s.m. Șarpe uriaș neveninos din regiunile tropicale. [< fr. python].
Sursa: Dicționar de neologisme

PITÓN s.n. Piron folosit în alpinism în ascensiunile grele, având la un capăt un inel prin care se introduce coarda. [< fr. piton].
Sursa: Dicționar de neologisme

PITÓN1 s. m. șarpe uriaș neveninos din regiunile tropicale ale Asiei și Africii. (< fr. python)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

PITÓN2 s. n. piron în alpinism în ascensiunile grele, având la un capăt un inel prin care se introduce coarda. (< fr. piton)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

Piton = Python.
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman

*pitón m. (lat. pýthon, -ónis, d. vgr. pýthon, -onos, numele unuĭ balaur mitologic ucis de Apóline). Zool. Un fel de șarpe boa din India și Africa. V. reptil.
Sursa: Dicționaru limbii românești

PITÓN1 (‹ fr.; n. pr. gr. Python, numele șarpelui fabulos omorât de Apolo) s. m. Gen de șarpe neveninos, constrictor, din familia boidelor, de 4-8,5 m lungime și c. 100 kg greutate (Python); prezintă rudimente de membre posterioare. Trăiește în Africa, S Asiei, Australia și în câteva insule din vestul Pacificului și se hrănește cu mamifere mici. Vânat pentru pielea folosită în industria încălțămintei și în marochinărie.
Sursa: Dicționar enciclopedic

PITÓN2 (‹ fr.) s. n. Instrument metalic în formă de țăruș, țeavă, lamelă, teu etc., de diferite dimensiuni, prevăzut cu orificiu și inel, care servește la asigurarea alpinistului în traseul escaladat; se folosește împreună cu coarda și cu carabiniera.
Sursa: Dicționar enciclopedic

PITON (în mitologia greacă), balaur uriaș, ucis de Apolo la Delfi. În amintirea acestei lupte legendare, aici se organizau din patru în patru ani, Jocurile pitice, la care luau parte tineri din toate cetățile grecești.
Sursa: Dicționar enciclopedic

pitón1 (șarpe) s. m., pl. pitóni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pitón2 (piron) s. n., pl. pitoáne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

PITÓN1, pitoane, s. n. Instrument metalic în formă de țăruș, țeavă, teu, lamelă etc. de diferite dimensiuni, având la capăt un inel prin care se introduce coarda și care servește la asigurarea alpiniștilor în timpul escaladărilor. – Din fr. piton.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PITÓN2,pitoni, s. m. (La pl.) Gen de șerpi mari, neveninoși, din familia boidelor, care trăiesc în Africa, în sudul Asiei și în Australia, hrănindu-se mai ales cu mamifere mici (Python); (și la sg.) animal din acest gen. – Din fr. python.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PITÓN2, pitoni, s. m. (La pl.) Gen de șerpi mari, neveninoși, care trăiesc în regiunile tropicale, hrănindu-se mai ales cu mamifere mici (Python); (și la sg.) animal din acest gen. – Din fr. python.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PITÓN1, pitoane, s. n. Instrument metalic în formă de țăruș, țeavă, teu, lamelă etc., de diferite dimensiuni, având la capăt un inel prin care se introduce coarda și care servește la asigurarea alpiniștilor în timpul escaladărilor. – Din fr. piton.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PITÓN s.m. Șarpe uriaș neveninos din regiunile tropicale. [< fr. python].
Sursa: Dicționar de neologisme

PITÓN s.n. Piron folosit în alpinism în ascensiunile grele, având la un capăt un inel prin care se introduce coarda. [< fr. piton].
Sursa: Dicționar de neologisme

PITÓN1 s. m. șarpe uriaș neveninos din regiunile tropicale ale Asiei și Africii. (< fr. python)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

PITÓN2 s. n. piron în alpinism în ascensiunile grele, având la un capăt un inel prin care se introduce coarda. (< fr. piton)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

Piton = Python.
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman

*pitón m. (lat. pýthon, -ónis, d. vgr. pýthon, -onos, numele unuĭ balaur mitologic ucis de Apóline). Zool. Un fel de șarpe boa din India și Africa. V. reptil.
Sursa: Dicționaru limbii românești

PITÓN1 (‹ fr.; n. pr. gr. Python, numele șarpelui fabulos omorât de Apolo) s. m. Gen de șarpe neveninos, constrictor, din familia boidelor, de 4-8,5 m lungime și c. 100 kg greutate (Python); prezintă rudimente de membre posterioare. Trăiește în Africa, S Asiei, Australia și în câteva insule din vestul Pacificului și se hrănește cu mamifere mici. Vânat pentru pielea folosită în industria încălțămintei și în marochinărie.
Sursa: Dicționar enciclopedic

PITÓN2 (‹ fr.) s. n. Instrument metalic în formă de țăruș, țeavă, lamelă, teu etc., de diferite dimensiuni, prevăzut cu orificiu și inel, care servește la asigurarea alpinistului în traseul escaladat; se folosește împreună cu coarda și cu carabiniera.
Sursa: Dicționar enciclopedic

PITON (în mitologia greacă), balaur uriaș, ucis de Apolo la Delfi. În amintirea acestei lupte legendare, aici se organizau din patru în patru ani, Jocurile pitice, la care luau parte tineri din toate cetățile grecești.
Sursa: Dicționar enciclopedic

pitón1 (șarpe) s. m., pl. pitóni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pitón2 (piron) s. n., pl. pitoáne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

PITÓN1, pitoane, s. n. Instrument metalic în formă de țăruș, țeavă, teu, lamelă etc. de diferite dimensiuni, având la capăt un inel prin care se introduce coarda și care servește la asigurarea alpiniștilor în timpul escaladărilor. – Din fr. piton.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PITÓN2,pitoni, s. m. (La pl.) Gen de șerpi mari, neveninoși, din familia boidelor, care trăiesc în Africa, în sudul Asiei și în Australia, hrănindu-se mai ales cu mamifere mici (Python); (și la sg.) animal din acest gen. – Din fr. python.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)