PISTRÚI, -ÚIE, pistrui, -uie, s. m., adj. 1. S. m. Pată mică, brună sau gălbuie, care se formează pe pielea unor oameni (mai ales sub acțiunea soarelui). 2. Adj. (Rar) Pistruiat. – Pistru (reg. „pătat” < sl.) + suf. -ui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pistrúĭ, -úĭe adj. (d. pistru). Est. Pistruĭat. Pestriț: pasăre pistruĭe pe copacĭ se suĭe (cĭocănitoarea). – Și pe-.
Sursa: Dicționaru limbii românești
pistrúi1 (rar) adj. m., f. pistrúie; pl. m. și f. pistrúiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită pistrúi2 s. m., pl. pistrúi, art. pistrúiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PISTRÚI, -ÍE, pistrui, -ie, s. m., adj. 1. S. m. Pată mică, brună sau gălbuie, care se formează pe pielea unor oameni (mai ales sub acțiunea soarelui). 2. Adj. (Rar) Pistruiat. – Pistru (reg. „pătat” < sl.) + suf. -ui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)