pistreálă, pistréle, s.f. (înv.) 1. distanța până la care poate ajunge o săgeată, un proiectil. 2. interval de timp delimitat. 3. loc special amenajat pentru alergături, întreceri etc.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
pistreálă (pistréle), s. f. – 1. Distanță egală cu o aruncătură de arc, se socotea cam 1/6 de milă sau circa 308 m. – 2. Tir, loc de unde se trăgea la țintă. Sl. prĕstrĕlŭ, din strela „săgeată” (Tiktin; Conev 73).Sursa: Dicționarul etimologic român
pistreálă și pe- f., pl. ele (vsl. prĭestrĭelŭ, d. strĭela, săgeată. V. streliț). Vechĭ. Bătaĭa uneĭ săgețĭ saŭ alteĭ arme (ceĭa ce se socotea ca loc suficient p. a face un ĭaz): s´a depărtat ca triĭ pistrele (N. Cost. Let. 1, 464). Stadiŭ, loc de alergare.
Sursa: Dicționaru limbii românești