PISCOÁIE, piscoi, s. f. (Reg.) 1. Deschizătură prin care curge făina la moară; vrană. 2. Fluier (de soc sau de salcie). ♦ Piscoi (2). – Din pisc + suf. -oaie.Sursa: Dicționarul limbii române moderne piscoáĭe f., pl. oĭ, și piscóĭ n., pl. oaĭe (vsl. pisku, fluĭer, piskati, a cînta din fluĭer. V. pisc și piscuĭ). Fluĭer de soc. Capătu carabelor la cimpoĭ. Canalu pe care se scurge făina în postavă la moară. V. pușcocĭ și pițigoaĭe.
Sursa: Dicționaru limbii românești
piscoáie1 (fluier) (reg.) s. f., art. piscoáia, g.-d. art. piscoáiei; pl. piscoáieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită piscoáie2/piscói1 (tub sonor, oboi, parte a morii) (pop.) s. f./s. m., pl. piscoáie/piscóiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PISCOÁIE, (I) piscoaie, s. f., (II) piscoi, s. m. (Reg.) I. Tub sonor care intră în componența unor instrumente muzicale. II. Om scund. [Var.: (1) piscói s. m.] – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PISCOÁIE, piscoi, s. f. (Reg.) 1. Deschizătură prin care curge făina la moară; vrană. 2. Fluier (de soc sau de salcie). ♦ Piscoi (2). – Din pisc + suf. -oaie.Sursa: Dicționarul limbii române moderne piscoáĭe f., pl. oĭ, și piscóĭ n., pl. oaĭe (vsl. pisku, fluĭer, piskati, a cînta din fluĭer. V. pisc și piscuĭ). Fluĭer de soc. Capătu carabelor la cimpoĭ. Canalu pe care se scurge făina în postavă la moară. V. pușcocĭ și pițigoaĭe.
Sursa: Dicționaru limbii românești
piscoáie1 (fluier) (reg.) s. f., art. piscoáia, g.-d. art. piscoáiei; pl. piscoáieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită piscoáie2/piscói1 (tub sonor, oboi, parte a morii) (pop.) s. f./s. m., pl. piscoáie/piscóiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PISCOÁIE, (I) piscoaie, s. f., (II) piscoi, s. m. (Reg.) I. Tub sonor care intră în componența unor instrumente muzicale. II. Om scund. [Var.: (1) piscói s. m.] – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
piscoaie - Substantiv neutru, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul piscoi
piscoaie - Substantiv neutru, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul piscoi