pipárcă, pipărci, s.f. (reg.) 1. ardei (plantă și fruct). 2. (înv.) salvie. 3. colăcel. 4. boia (de ardei), paprică. 5. (art.) numele unui dans popular.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
PIPÁRCĂ, pipărci, s. f. (Reg.) Ardei (iute). ◊ Expr. Nici piparca n-o întrece, se spune despre o femeie limbută și iute. – Magh. paprika (după piper).Sursa: Dicționarul limbii române moderne
pipárcă f., pl. e saŭ ărcĭ (d. paprică). Trans. Piper, ardeĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
piparcă f. V. paprică.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
pipărcá, pipărchéz, vb. I (reg.) 1. a pipera (cu boia de ardei). 2. a ustura, a pișca.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme