PIPERÁT, -Ă, piperați, -te, adj. 1. (Despre mâncăruri și băuturi) În care s-a pus (prea mult) piper (1) sau, p. ext., alte condimente (iuți); condimentat, picant, aromat. ♦ (Despre miresme, mirosuri) Înțepător, pătrunzător. 2. Fig. (Fam.; despre prețuri, dobânzi etc.) Foarte ridicat, exagerat, mare; (despre obiecte, mărfuri) care costă mult, scump. 3. Fig. (Despre anecdote, glume etc.) (Ușor) indecent, picant. [Var.: pipărát, -ă adj.] – V. pipera.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a piperat, -ă, piperați, -te adj. 1. (d. prețuri, dobânzi etc.) foarte ridicat, exagerat de mare 2. (d. o glumă) indecent; picantSursa: Dicționar de argou al limbii române
piperát, -ă adj. (d. piper). Cu gust de piper saŭ de ardeĭ. Fig. Înțepător, caustic: o vorbă piperată. Exorbitant, scump: prețurĭ piperate. – În est pipărat, pop. chi-.
Sursa: Dicționaru limbii românești
PIPERÁT, -Ă, piperați, -te, adj. 1. (Despre mâncăruri și băuturi) în care s-a pus (prea mult) piper (1) sau, p. ext., alte condimente (iuți); condimentat, picant, aromat. ♦ (Despre miresme, mirosuri) înțepător, pătrunzător. 2. Fig. (Fam.; despre prețuri, dobânzi etc.) Foarte ridicat, exagerat, mare; (despre obiecte, mărfuri) care costă mult, scump. 3. Fig. (Despre anecdote, glume etc.) (Ușor) indecent; picant. [Var.: pipărát, -ă adj.] – V. pipera.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
piperat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul pipera