PIETÓN, pietoni, s. m. Persoană care umblă pe jos pe o arteră (cu trotuare) străbătută de vehicule. [Pr.: pi-e-] – Din fr. piéton.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PIETÓN s.m. Persoană care umblă pe jos; trecător. [Pron. pi-e-. / < fr. piéton].
Sursa: Dicționar de neologisme
PIETÓN s. m. persoană care circulă pe jos; trecător. (< fr. piéton)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*pietón m. (fr. piéton [2 silabe], d. pied, picĭor. V. pedestru, pion). Pedestru, care merge pe jos: o trăsură a călcat un pieton.
Sursa: Dicționaru limbii românești
pietón (pi-e-) s. m., pl. pietóniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PIETÓN, pietoni, s. m. Persoană care umblă pe jos pe o arteră (cu trotuare) străbătută de vehicule. [Pr.: pi-e-] – Din fr. piéton.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)