PIERZÁRE s. f. (Pop.) Pierzanie. ◊ Loc. vb. A da pierzării = a ucide sau a lăsa să fie ucis. – V. pierde.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pierzáre, pierzări, s.f. (înv. și pop.) 1. moarte (năprasnică, violentă); ucidere în masă, masacru; pieire, pierzanie, piericiune, pierzăciune, pieiște, primejdie de moarte. 2. (la pl.) spânzurătoare. 3. pierdere a vieții veșnice ca urmare a degradării morale. 4. decădere, degradare morală, desfrâu, perdiție, pierzanie. 5. pagubă în vieți sau în bunuri materiale; prăpăd, dezastru. 6. supliciu, chin, tortură, caznă. 7. ruinare, distrugere, nimicire. 8. (reg.; în sintagmă) marhă de pierzare = vită de pripas. 9. (în loc. adj.) de pierzare = a) (despre unități de timp) care este risipit în zadar, irosit; b) care este de desconsiderat, de neluat în seamă, de lepădat.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
pierzáre (pop.) s. f., g.-d. art. pierzắriiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită pierzare f. 1. pierdere: nu-i vreme de pierzare; 2. moarte: fata să se dea pierzării ISP.; 3. execuțiune capitală, supliciu: s’au dus la locul de pierzare PANN; 4. fig. afurisenie, pierderea sufletului: pentru aceasta m´am dat în pierzare BOL. [Formă analogică și paralelă cu pierdere].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PIERZÁRE s. f. (Pop.) Pierzanie. ◊ Loc. vb. A da pierzării = a ucide sau a lăsa să fie ucis. – V. pierde.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)