PIÉRDERE, pierderi, s. f. Faptul de a (se) pierde. ♦ Pagubă materială, stricăciune: distrugere, nimicire: (concr.) obiect sau bani de care cineva este păgubit. ◊ Loc. adv. În pierdere = fără câștig, cu deficit. ♦ (La pl.) Pagubă de vieți omenești. ♦ (Tehn.) Diferență dintre cantitatea de material, de forță etc. introdusă într-un sistem tehnic și cantitatea întrebuințată în mod util. ♦ Înfrângere, insucces (în luptă, la jocuri, în competiții sportive). – V. pierde.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a piérdere s. f., g.-d. art. piérderii; pl. piérderiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
pierdere f. acțiunea de a pierde și rezultatul ei: 1. privațiune de un lucru posedat: pierderea averii; 2. neizbândă: pierderea unei bătălii; 3. pagubă în joc: o pierdere însemnată; 4. fig. întrebuințarea rea: pierdere de timp.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PIÉRDERE, pierderi, s. f. Faptul de a (se) pierde. ♦ Pagubă (materială) cu care se soldează o activitate economică; diferența cu care cheltuielile depășesc veniturile. ◊ Loc. adv. În pierdere = fără câștig, cu deficit. ♦ (La pl.) Pagubă de vieți omenești. ♦ (Tehn.) Diferență dintre cantitatea de material, de forță etc. introdusă într-un sistem tehnic și cantitatea folosită în mod util. ♦ Înfrângere, insucces (în luptă, la jocuri, în competiții sportive). – V. pierde.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
pierdere - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul pierde