PÍCTORIȚĂ, pictorițe, s. f. Artistă plastică care se ocupă cu pictura (1). [Acc. și: pictoríță] – Pictor + suf. -iță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PÍCTORIȚĂ s.f. Artistă plastică care se ocupă cu pictura. [< pictor + -iță].
Sursa: Dicționar de neologisme
PÍCTORIȚĂ s. f. femeie pictor. (< pictor + -iță)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
píctoriță s. f., g.-d. art. píctoriței; pl. píctorițeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PÍCTORIȚĂ, pictorițe, s.f Artistă plastică care se ocupă cu pictura (1). [Acc. și: pictoríță] – Pictor + suf. -iță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PÍCTORIȚĂ, pictorițe, s. f. Artistă plastică care se ocupă cu pictura (1). [Acc. și: pictoríță] – Pictor + suf. -iță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PÍCTORIȚĂ s.f. Artistă plastică care se ocupă cu pictura. [< pictor + -iță].
Sursa: Dicționar de neologisme
PÍCTORIȚĂ s. f. femeie pictor. (< pictor + -iță)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
píctoriță s. f., g.-d. art. píctoriței; pl. píctorițeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PÍCTORIȚĂ, pictorițe, s.f Artistă plastică care se ocupă cu pictura (1). [Acc. și: pictoríță] – Pictor + suf. -iță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)