Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele pișcat:

piscát, -ă, adj. (reg.; despre țesături) care are pisc (defect de țesătură).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme



PIȘCÁT1 s. n. (Rar) Faptul de a (se) pișca; pișcare. ♦ Mod de execuție a unei bucăți muzicale la un instrument cu coarde, fără a folosi arcușul, ci numai ciupind coardele. ♦ (Reg.; în expr.) Pișcatul lunii (sau pișcat de lună, pișcatul luminii) = fază a lunii în care aceasta începe să descrească. – V. pișca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PIȘCÁT2, -Ă, pișcați, -te, adj. Cu pișcături; ciupit2. – V. pișca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

pișcát n. Acțiunea de a pișca. La pișcatu luniĭ, cînd luna începe a descrește.
Sursa: Dicționaru limbii românești

pișcát s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pișcat a. fam. cam beat: pișcat la limbă. ║ n. acțiunea și rezultatul pișcării.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PIȘCÁT1 s. n. (Rar) Faptul de a (se) pișcă; pișcare. ♦ Mod de execuție a unei bucăți muzicale la un instrument cu coarde, fără a folosi arcușul, ci numai ciupind coardele. ♦ (Reg.; în expr.) Pișcatul Lunii (sau pișcat de Lună, pișcatul luminii) = fază a Lunii în care aceasta începe să descrească. – V. pișca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PIȘCÁT2, -Ă, pișcați, -te, adj. Cu pișcături; ciupit2. – V. pișcă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

pișcat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul pișca