Phoenix 1. Fiul lui Amyntor, regele din Argos, era dascălul și prietenul lui Achilles. L-a întovărășit pe erou la Troia și ulterior, după terminarea războiului, l-a însoțit pe Neoptolemus pe calea de întoarcere. A murit pe drum fără să ajungă să-și revadă patria. 2. Unul dintre fiii lui Agenor. A fost trimis de către tatăl său împreună cu Cilix și cu Cadmus s-o caute pe Europa. Negăsind-o, nu s-a mai întors acasă, ci a întemeiat o țară, Phoenicia, și s-a stabilit acolo. 3. Pasăre fabuloasă despre care vechii egipteni credeau că ar fi trăit peste cinci sute de ani și că ar fi murit aruncîndu-se în foc, pentru a renaște apoi din propria sa cenușă.
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman
PHOENIX (în mitologia greacă), pasăre alegorică care se lasă mistuită de flăcări pentru a se regenera din propria cenușă. Era considerată o pasăre oraculară. În descrierea lui Herodot, P. are pene roșii și aurii și apare o dată la 500 de ani în Egipt, atunci când îi moare tatăl (pe care îl înmormântează în Templul Soarelui).
Sursa: Dicționar enciclopedic
PHOENIX 1. Mic arhipelag coraligen în Polinezia (Oc. Pacific), parte componentă a Rep. Kiribati, format din opt insule, situat la SE de arh. Gilbert; 29 km2. Insule: Kanton, Enderbury, Rawaki, Manra, Orona, Nikumaroro, Birnie, Mc. Kean. Copra. Pescuit. Descoperit în sec. 19 de vânători de balene americani. Insulele au fost anexate de englezi în 1889; în 1937 au fost unite în ins. Gilbert și Ellice și devin independente în 1979 în Kiribati. Singurul atol nelocuibil este Kanton. 2. Oraș în S.U.A., pe Salt River, centru ad-tiv teritorial (din 1889) și al statului Arizona (din 1912); 1,3 mil. loc. (2000). Nod de comunicații. Aeroport. Constr. aeronautice, de utilaj minier și de aparataj electrotehnic; mecanică de precizie. Ind. bumbacului și alim. Centru comercial și financiar. Universitate (1976). Grădină botanică. Capitoliu (1900). Turism. Fundat în 1870, a devenit oraș în 1881. Între 1950 și 1960 a cunoscut o dezvoltare imensă (populația a crescut de patru ori).Sursa: Dicționar enciclopedic PHOENIX, grup rock românesc. Constituit în 1961, la Timișoara, în componența: Nicolae Covaci, Florin „Moni” Bordeiau, Bela Kamocsa, Claudiu Rotaru, Ioan „Pillu” Ștefanovici. Inițial repertoriu de cover-uri, apoi piese de inspirație folclorică, opere rock. Stil propriu, original, profund național, construit pe datele folclorului arhaic, integrând în rock instrumente populare tradiționale. Texte semnate de cuplul Foarță-Ujică. Succes de public fără precedent, turnee în Europa de Est. Multiple modificări de componență până în 1977, când toți membrii grupului din acel moment (cu excepția lui Mircea Baniciu) emigrează. Activitate continuată în străinătate și reuniri ocazionale în țară, după '90. Discografie selectivă: „Cei ce ne-au dat nume”, „Mugur de fluier”, „Cantafabule”.
Sursa: Dicționar enciclopedic
!phoenix (pasărea ~) [pron. f'önix] s. m., pl. phoenicșiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Phoenix f. Mit. fenix: pot să mai re’nviu luminos... ca păsărea Phoenix? (V. vocabular).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PHOENIX, phoenicși, s. m. (în mitol. greacă; în sintagma Pasărea Phoenix) Pasăre alegorică, oraculară, care, simțindu-și sfârșitul aproape, se arunca în foc și renăștea din propria cenușă. [Pr. f'önix. – Var.: fénix s. m.] – Din lat. phoenix, fr. fénix.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)