PHI interj. (Fam.; adesea pronunțat cu „i” prelungit) Exclamație care exprimă: a) bucurie, mulțumire, încântare; b) mirare, surpriză; dezaprobare; c) repulsie, dezgust. [Var.: phiu, pi interj.] – Onomatopee.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PHI FI/ s. m. literă a alfabetului grecesc, care notează o oclusivă labială surdă și aspirată, transcriindu-se prin ph. (< fr. phi)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
phi / phii (fam.) interj.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
phí-ha (reg.) interj.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PHI interj. (Fam.; adesea pronunțat cu „i”-prelungit) Exclamație care exprimă: a) bucurie, mulțumire, încântare; b) mirare, surpriză; dezaprobare; c) repulsie, dezgust. [Var.: phiu, pi interj.] – Onomatopee.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)