Am găsit 13 definiții pentru cuvantul/cuvintele petit:

PETÍT subst. Corp de literă cu mărimea de opt puncte tipografice. – Din fr. petit, germ. Petit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PETÍT s.n. (Poligr.) Corp de literă de opt puncte tipografice. // adj. (Franțuzism) Mic. ◊ Petit four = dulciuri uscate făcute pe bază de pastă de migdale; petit gris = blană prețioasă confecționată din pielea unor specii de rozătoare siberiene. [< fr. petit, cf. petit four, petit gris].
Sursa: Dicționar de neologisme


PETÍT s. n. corp de literă de opt puncte tipografice. (< fr. petit, germ. Petit)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*petít n. Cuv. fr. pron. p´ti (= mic) și întrebuințat în tipografiile germane și româneștĭ p. a numi un fel de litere micĭ pe care Francejiĭ le numesc Didot.
Sursa: Dicționaru limbii românești

PETIT [petí], Roland (1924-2011), dansator și coregraf francez. După al Doilea Război Mondial, animator al Baletelor de pe Champs-Élysées. Marcat de stilul neoclasic al maestrului său S. Lifar, este atras de music-hall. Împreună cu soția sa, Zizi Jeanmaire, a condus Cazinoul din Paris (1969-1975), creând spectacole contrastante, elegante, emoționante sau pline de duritate („Tânărul și Moartea”, „Carmen”, „Simfonia fantastică”, „Fantoma de la Operă”, „Îngerul albastru”). După 1970, a condus o trupă în Marsilia, care a devenit (1973) Baletul Național Marsilia -R. Petit.
Sursa: Dicționar enciclopedic

!petít s. n., pl. petíte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

petit n. caractere mici tipografice de 8 puncte.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PETÍT, petite, s. n. Corp de literă cu mărimea de opt puncte tipografice. – Din fr. petit, germ. Petit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PEȚÍT s. n. Faptul de a peți; pețitorie. ♦ Loc. adv. (În legătură cu verbe ca „a merge”, „a pleca”, „a se duce”, „a veni”) În (sau la) pețit = ca să pețească pe cineva. – V. peți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

pețít n., pl. urĭ. Acțiunea de a peți: a umbla (a merge, a te duce) în pețit (greșit scris împețit).
Sursa: Dicționaru limbii românești

pețít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pețit n. acțiunea de a peți: a merge în pețit.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PEȚÍT s. n. Faptul de a peți; pețitorie. ♦ Loc. adv. (în legătură cu verbe ca „a merge”, „a pleca”, „a se duce”, „a veni”) în (sau la) pețit = ca să pețească pe cineva. – V. peți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

pețit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul peți