PERSECUTÓR, -OÁRE, persecutori, -oare, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care persecută; prigonitor, asupritor. – Din fr. persécuteur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PERSECUTÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Cel care persecută; prigonitor. [Cf. fr. persécuteur].
Sursa: Dicționar de neologisme
PERSECUTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care persecută; persecutant (1). (< fr. persécuteur, lat. persecutor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*persecutór, -oáre adj. și s. (lat. persecútor, -óris). Care persecută.
Sursa: Dicționaru limbii românești
persecutór s. m., pl. persecutóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită persecutor m. cel ce persecută.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PERSECUTÓR, -OÁRE, persecutori, -oare, s. m. și fi (Adesea adjectival) Persoană care persecută; prigonitor, asupritor. – Din fr. persécuteur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)