PERSECUTÁ, persecút, vb. I. Tranz. A urmări pe cineva cu perseverență în toate acțiunile sale cu scopul de a-i pricinui un rău; a prigoni, a asupri, a urgisi, a oropsi; (cu sens atenuat) a provoca necazuri, neajunsuri; a nedreptăți. ♦ A urmări cu perseverență, a nu slăbi, a obseda. Ideea mă persecută. – Din fr. persécuter.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PERSECUTÁ vb. I. tr. A urmări pe cineva pentru a-i pricinui un rău pe nedrept; a prigoni. [P.i. persecút. / < fr. persécuter].
Sursa: Dicționar de neologisme
PERSECUTÁ vb. tr. a urmări perseverent pe cineva pentru a-i pricinui un rău pe nedrept; a prigoni. (< fr. persécuter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
persecutá (a ~) vb., ind. prez. 3 persecútăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită persecutà v. 1. a urmări pe nedrept și cu violență; 2. a importuna: mă persecută cu complimentele sale.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PERSECUTÁ, persecút, vb. I. Tranz. A urmări pe cineva cu perseverență în toate acțiunile sale cu scopul de a-i cauza un rău; a prigoni, a asupri, a urgisi, a oropsi; (cu sens atenuat), a provoca necazuri, neajunsuri; a nedreptăți. + A urmări cu perseverență, a nu slăbi, a obseda. Ideea mă persecută. – Din fr. persécuter.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)